Reportaj în secția de Neurologie pediatrică a Spitalului Clinic de Copii „Dr. V. Gomoiu”.
Raport de gardă, vizite în saloane, discuții pe caz și, apoi, fiecare medic la pacienții lui. Pare un început de zi normal din viața fiecărei secții de spital. Dar nu și în cadrul secției Neurologie pediatrică din spitalul Clinic de Copii „Dr. Victor Gomoiu”, unde ajung bebeluși de doar câteva zile care au nevoie de un diagnostic pe care nu multă lume poate să îl pună. Sau unde copiii se internează periodic, câteodată și câte trei săptămâni, și consideră echipa medicală drept familia lor, bucurându-se ori de câte ori cineva deschide ușa. O echipă medicală ce poate părea prea mică pentru numărul mare de pacienți și pentru nevoile specifice ale acestora, dar care gestionează cu profesionalism situația.
În secția de neurologie pediatrică sunt, în general, în jur de 30 de copii internați. „Copiii ajung la noi de multe ori la granița dintre epilepsie și manifestări paroxistice. Părinții văd că ei au niște mișcări mai ciudate și că își pierd pentru scurt timp conștiența, și de la medicul pediatru sunt trimiși la noi pentru a fi evaluați. Este foarte important să ai toate datele și să poți să stabilești corect diagnosticul. Și nu poți face acest lucru fără aparatură performantă”, povestește dr. Raluca Teleanu, șeful secției.
Iar aparatura, inclusiv cea necesară monitorizării de noapte a copiilor sau electroencefalogramelor la nou-născuți, există în cadrul secției datorită faptului că un om, sprijinit de o echipă, a decis că vrea. Și a fost ajutat să se și poată. „Când am văzut că lucrurile în zona occidentală se întâmplă altfel și că mergem la conferințe unde oamenii vin cu mărturii ale activității lor medicale documentate video EEG, ne-am gândit cum să facem și noi aceste lucruri. Era o perioadă atunci în care nu exista finanțare pentru dotarea spitalului și ideea noastră a fost să facem o asociație și să încercăm să cumpărăm aparatura. Am încercat să dotăm această secție la standardele la care doream noi să profesăm și am avut o șansă prin colaborarea Asociației Neurocare cu Fundația Vodafone România. Am făcut două proiecte de succes care ne-au permis să înregistrăm astăzi la standarde internaționale electroencefalograma”.
În momentul de față, în cadrul secției Neurologie pediatrică există un sistem ambulator EEG (holter), cu care copiii care nu suportă spitalizarea pot fi monitorizați acasă, trei aparate video EEG, aparat de electromiografie. „Ne-am dorit mult să ajungem în situația în care să putem face înregistrări de foarte bună calitate. Ne mândrim cu faptul că am ajuns cu înregistrările la standarde europene. Avem copii care pleacă pentru a doua părere în afara țării și avem de acolo un feedback pozitiv, și de multe ori nu le sunt cerute investigații acolo, ci le folosesc pe cele făcute de noi aici”.
Dar cum se desfășoară efectiv o zi din viața secției?
La raportul de gardă, se discută toate cazurile internate în secție, fiecare medic din cei cinci ai secției spune ce are. Se discută cazurile noi, unde poate fi internat fiecare copil (în funcție de sex, vârstă, patologie). Urmează vizita. Toată secția, inclusiv rezidenții și asistentele, povestește fiecare caz și discută despre el. „Pentru că părintele trebuie să vadă că noi toți știm ce se întâmplă cu copilul lui. Faptul că sunt cinci doctori plus șapte-opt rezidenți care, deodată, se uită la copil și discută cazul lui îi dă un confort extraordinar părintelui. Este un lucru la care țin foarte mult, pentru că oamenii de multe ori sunt deznădăjduiți și acest lucru le dă încredere, le oferă liniște”. După terminarea vizitei, fiecare medic merge la pacienții lui, se fac noi internări în secție, o parte din personalul medical se ocupă de înregistrarea electroencefalogramelor. Uneori, medicii de la Neurologie pediatrică sunt solicitați pentru consulturi în alte secții ale spitalului. Sau ei solicită acest lucru colegilor. Evaluarea unor copii internați în alte spitale care vin în consult în secția Neurologie face parte tot dintr-o zi normală de muncă. Foarte importantă este consemnarea tuturor informațiilor în foaia de observație, lucru la care rezidenții ajută destul de mult. Și partea de externări, în care fiecare medic se întâlnește cu părinții și îi explică toți pașii pe care trebuie să îi parcurgă în continuare. „Fiecare dintre noi discută cu părinții copilului pe care îl îngrijește în spital, își face timp pentru asta. Cred că deviza noastră este o bună comunicare cu părintele.
„Vorbind din perspectiva cadrului didactic, îmi propun și reușesc în mare măsură să le transmit studenților mei din anul al V-lea importanța comunicării cu pacientul și cu familia acestuia. Încerc să le explic că profesionalismul și comunicarea sunt esența acestei meserii, iar dacă a doua parte lipsește, poți fi un foarte bun profesionist, însă omul nu a înțeles ce probleme are copilul, cât de mult te-ai străduit și nu a înțeles ce aștepți de la el ca părinte. Medicina este despre ÎMI PASĂ”.
Articol preluat de pe http://www.politicidesanatate.ro
